Tribune Lingua Corsa – Mars 2017

Ognunu a so libertà

Pare ch’ella hè sperienza fisica a lettura di testi literarii. S’ella hè intesa cusì, ci pudemu tandu arrimbà à l’analisi di Marielle Macé, circadore à u C.N.R.S. Dice prima ch’elle ùn si deverianu spiccà literatura è vita, è prupone di definisce l’attu di a lettura cum’è una cundutta chì dà forma è savore à l’esistenza.

Par Petru Santu Menozzi

Ci sò di i testi capaci, cù a so forza, à scurticà ci, à scavà à l’indrentu di e piaghe è ci custringhjenu à leghje li, guasi guasi, in carne viva. Si ponu forse prisentà di’ssa manera e cronache publicate u mese scorsu, in una traduzzione in francese, di Asli Erdogan. Di agostu di u 2016, dopu u colpu di Statu fiascatu di u mese di lugliu in Turchia, issa rumanzera hè stata arrestata è imprigiunata, incausata di avè purtatu preghjudiziu à l’integrità di u Statu scrivendu testi in un ghjurnale à prò di i Kurdi. In libertà pruvisoria dapoi dicembre, l’accuse li sò state mantenute. S’è no vultemu à e pagine di soiu, ci accurghjimu ch’elle disegnanu i cuntorni di un ghjurnale di bordu induve ogni ripurtaghju vene trasfiguratu da l’arte ammaestrata di a narrazione. Di l’evenimentu vissutu, di modu intimu, si ne ghjova da materia è u restituisce aduprendu a putenza di a metafora.

Vene stabilita una distanza chì, puru arradicata à un cuntestu particulare, permette à ogni cronaca di campà fora di a so attualità senza perde a prufundezza di u so significatu. À tempu, e parolle, taglive, dicenu l’incertu è u dubbitu di una scrittura chì averia per fine di sprime ciò chì ùn si riesceria, di solitu, à cuntà. Di fatti, sò propriu azzione issi testi è l’attu di u scrive, segondu à Asli Erdogan, cuncepitu cum’è a ricerca cuntinua di una libertà. Si capisce tandu a vuluntà di u guvernu turcu di cuntrullà isse voce, di ammutulisce le, postu ch’elle palesanu e so debbulezze è e viulenze usate.

À le volte si facenu strane e transizione. Cumu incaminà si da a Turchia à a Corsica senza ch’ellu sia furzatu o artifiziale u paragone da tantu elli sò sfarenti issi dui mondi ? Seguitendu forse u filu di un sugettu chì hà participatu à l’attualità di’ssi lochi. Puderia esse quellu di a libertà di sprime si è di e so vicende. Vede di chì manera ind’è noi, si ne impusisseghjanu certi strumentalizendu la, pensendu dinù francà si la da e respunsabilità ch’ellu sottupone l’usu di una libertà chì, s’ellu hè guarantitu issu dirittu da permette di discorre di modu liberu essendu critichi, ùn vole dì ch’ellu hè assulutu.

Messaghji simplicisti

Issa libertà, cum’è tante, si eserciteghja indrentu à un quadru definitu. Esse cuscente di’ssi limiti è ùn vulè tene ne contu, nighendu u so valore, copre si dopu cù u mantu di a vittima hè bella è bona, ma spunta da una situazione simile u ridiculu.

Ne sarà un esempiu caratteristicu u prucessu di qualchì membru di u muvimentu chjamatu Leia per e so dichjarazione contr’à u presidente di a « Ligue des droits de l’Homme » inde l’isula. Dimu la subbitu quantunque, ùn si hè vulsutu scrive quì vestendu si cù i panni di u prucuratore, ma solu interrugà si in quantu à issi gruppi, numerosi, chì si sviluppanu è custruiscenu una forma imprecisa duve ùn si percepiscenu faciule e relazione stabilite o nò trà di elli, e cuncurrenze ancu. Sò riesciuti à investisce u spaziu publicu attraversu à e rete suciale, i testi ch’elli danu à leghje. Soga ùn ci vuleria à pensà ch’elli sò solu marginali à i quali ùn si deveria cuncede una primura qualunque. Ma, pò dà si chì, a manera più ghjusta di risponde li, ùn saria di lampà li in faccia, à issa ghjente, a parolla « fascisti » cum’è s’ella disciuplicava tutti i prublemi. Issa pratica si assumiglieria di più à quelle chì volenu esse cumbattute è, issa fisica, chì ùn arreca nunda à u dibattitu, dà l’impressione di affrancà quelli chì l’adopranu di prisentà argumenti da scosge i discorsi cuntrarii.

Bisugneria dunque, di pettu à messaghji simplicisti, chì maneghjanu soprattuttu l’offesa da piattà a puvertà di u so prupositu, à fà u sforzu di u ragiunà da mette à palesu l’odiu chì insuchja e so parolle, a falzità è e bugie chì sustenenu e so idee.

A bichjeru in manu

Basta à pensà à u ritornu bramatu à una identità sputica, chì omu ùn saperia mancu definisce, ma chì currisponde à un vechju fantasimu, quant’è l’esistenza di una identità storica « teurizata » da certi altri – cum’è s’elli eranu sbucciati i Corsi da sottu terra fatti è lesti… Ricusendu dinù issu « noi » è issu rollu di portavoce ch’elli pretendenu di assume, senza pussede ne a legitimità.

Averà cummossu assai a sucetà isulana issu fattu ? Si pensa ancu à l’azzione contr’à i soci di u Levante.

 Megliu forse à ùn pone si a dumanda chì, a sapemu, dispunimu quì di u privileghju di avè l’indignità selettiva è ùn ci hè un Maurice Szafran ogni ghjornu da permette di addunisce ci in una cumunità tempuranea è di fà attu di « resistenza » pigliendu si un selfie à bichjeru in manu…

Les commentaires sont fermés, mais trackbacks Et les pingbacks sont ouverts.